Statistici
Acum un an si ceva cand am lansat c*free ne-am asumat o mare responsabilitate. Intr-un soi de naivitate studenteasca am pornit de la prezumtia ca Free WiFi e self-explanatory, ca deopotriva cei ce pot plati aces serviciu ca sa creasca in topul preferintelor clientilor cat si acestia din urma vor scoate laptopurile din casa, camine sau birouri. Am considerat atunci ca mult iubitele noastre cafenele, terase sau pub-uri vor imbratisa negresit noile servicii. Si asta nu s-a intamplat.
Un soi de marketing matematic simplu spune ca un client nou pe zi adus de free wifi inseamna 30 pe luna. Am spus asta atunci, increzatori in c*free si am confirmat-o acum, in oricare din hotspoturile noastre. Mai mult, un client nou devine client fidel in anumite circumstante. Realitatea ne-a confirmat si asta.
Responsabilitatea pe care o mentionam s-a transformat intr-un efort dual, de formare a unei piete inexistente (retele wifi -infrastructura) alaturi de efortul de popularizare a serviciilor si avantajelor lor in randul utilizatorilor. Al naibii de greu, am constatat noi, chiar daca intregul demers de promo punea accent pe gratuitatea serviciului.
Eroilor nu e suficient de popular. Dar Flowers abunda de laptopuri. Piata Muzeului e inca un loc tabu. Iata si concluziile.
Flowers e acel loc boem si aparte suficient de modest si de exclusivist incat un laptop sa se simta la el acasa. E preferat de turisti straini, tineri americani sau nemti veniti la studii. Flowers e un succes deoarece inca ascunde de lumea exterioara, intr-o Romanie axata pe cultul aparentelor, pe surferul ce-si deschide acolo laptopul.
In SUA cultul WiFi e viu. O realitate mondena si o pura necesitate. Astfel se explica de ce pe Eroilor abunda computere Mac a acestor tineri -in speta americani- ce se simt in largul lor citind bloguri pe bordura. Prin contrast, Eroilor, nu e frecventat de utilizatori romani.
Piata Muzeului e o locatie exceptionala pentru WiFi. Discreta, cocheta si linistita, piateta cu WiFi nu atrage vizitatori internauti. Terasa ce guverneaza viata de noapte a piatetei curteaza cei mai instariti clujeni la party-urile sale si astfel pare corecta inferenta conform careia laptopuri wifi si viata online sunt foarte probabil coordonate reale ale euphoritilor.
Ce reguli nescrise ii conduc pe acesti waiting-to-happen-wifi-boomers departe de dezinvoltura culturii WiFi?
La cat de mult suntem azi online, dependenti de resursele internetice, consider oportun accesul WiFi. E oare inca o ciudatenie atat de mare incat miscarea WiFi sa nu se fi urnit?
Ei bine, iata ca nici Anglia nu se simte mai bine la capitolul asta, desi exceleaza la capitolul "numar de hotspoturi" intr-un clasament global. Iata un articol care mi-a infirmat temerea ca doar Romania nu e receptiva: Ignorance rife among London's wi-fi pubs
Un soi de marketing matematic simplu spune ca un client nou pe zi adus de free wifi inseamna 30 pe luna. Am spus asta atunci, increzatori in c*free si am confirmat-o acum, in oricare din hotspoturile noastre. Mai mult, un client nou devine client fidel in anumite circumstante. Realitatea ne-a confirmat si asta.
Responsabilitatea pe care o mentionam s-a transformat intr-un efort dual, de formare a unei piete inexistente (retele wifi -infrastructura) alaturi de efortul de popularizare a serviciilor si avantajelor lor in randul utilizatorilor. Al naibii de greu, am constatat noi, chiar daca intregul demers de promo punea accent pe gratuitatea serviciului.
Eroilor nu e suficient de popular. Dar Flowers abunda de laptopuri. Piata Muzeului e inca un loc tabu. Iata si concluziile.
Flowers e acel loc boem si aparte suficient de modest si de exclusivist incat un laptop sa se simta la el acasa. E preferat de turisti straini, tineri americani sau nemti veniti la studii. Flowers e un succes deoarece inca ascunde de lumea exterioara, intr-o Romanie axata pe cultul aparentelor, pe surferul ce-si deschide acolo laptopul.
In SUA cultul WiFi e viu. O realitate mondena si o pura necesitate. Astfel se explica de ce pe Eroilor abunda computere Mac a acestor tineri -in speta americani- ce se simt in largul lor citind bloguri pe bordura. Prin contrast, Eroilor, nu e frecventat de utilizatori romani.
Piata Muzeului e o locatie exceptionala pentru WiFi. Discreta, cocheta si linistita, piateta cu WiFi nu atrage vizitatori internauti. Terasa ce guverneaza viata de noapte a piatetei curteaza cei mai instariti clujeni la party-urile sale si astfel pare corecta inferenta conform careia laptopuri wifi si viata online sunt foarte probabil coordonate reale ale euphoritilor.
Ce reguli nescrise ii conduc pe acesti waiting-to-happen-wifi-boomers departe de dezinvoltura culturii WiFi?
La cat de mult suntem azi online, dependenti de resursele internetice, consider oportun accesul WiFi. E oare inca o ciudatenie atat de mare incat miscarea WiFi sa nu se fi urnit?
Ei bine, iata ca nici Anglia nu se simte mai bine la capitolul asta, desi exceleaza la capitolul "numar de hotspoturi" intr-un clasament global. Iata un articol care mi-a infirmat temerea ca doar Romania nu e receptiva: Ignorance rife among London's wi-fi pubs
3 Comments:
"In SUA cultul WiFi e viu." Te uiti la prea multe filme.
Detaliaza, te rog.
Nu am facut prea multi purici pe acolo, dar mai ajunge lumea. Stiu ca in Manhattan nu e wifi gratuit decit in foarte putine locuri, si acelea sint cafenele (care merg pe interes) sau pomana de la oameni, de prin casele si birourile lor. Iar oamenii astia incalca conditiile contractului cu ISP-istul, folosind un router wireless exact ca al tau. Acum o saptamina-doua scriau in New Yrk Times ca o sa le bage primaria intr-un parc.
Singura poveste veritabila este cea cu Philadelphia si deocamdata e doar o poveste. Nu e exclus ca in curind succesul povestii asteia sa fie similar cu cel al Linuxului la Munchen (unde am auzit ca au bagat peste Redhat numai software open source cum ar fi VMWare, Windows si MS Office).
Nu tot ce zboara se maninca, chiar si in marele (enormul?) oras occidental (portughez? californian?) Cluj.
Trimiteți un comentariu
<< Home